Legatura dintre geografie si flosofie

Legatura dintre Geografie si filozofie este una foarte veche. Separarea acestora din cadrul Filozofiei s-a produs in Antichitatea greaca, termenul fiind introdus de Eratostene sec. III i.Hr. (gea – pamant si graphia – descriere). In decursul evolutiei sale Geografia a apelat la sprijinul conceptual si teoretic al Filosofie, aceasta oferind, in timp, diferite directii ce au stat la baza dezvoltarii teoriilor geografice.

Indeterminismul nega legitatea si cauzalitatea obiectiva si odata cu aceasta posibilitatea stiintei de a cunoaste esenta lumii obiective sau de prevedea sensul general al dezvoltarii viitoare. Indeterminismul a dominat Antichitatea si Evul Mediu si a corespuns concetiilor filozofiei idealiste, indeosebi religioase, care considera ca soarta intregii lumi, chiar Universul, depind de o forta suprema a carei vointa comanda esenta si schimbarea faptelor.

Determinismul este o teorie care explica desfasurarea fenomenelor prin actiunea unor cauze si legi obiective, din cunoasterea carora se poate prezenta dinamica viitoare a fenomenelor.

Idei deterministe au fost emise inca din Antichitate. Principiul cauzalitatii (fara a fi nominalizat insa) a fost aplicat raporturilor dintre om si natura, acest fapt fiind evident la unii autori antici: Herodot, Tucidide, Hippocrat, Strabon. Insa parintele determinismului geografic poate fi considerat Charles Montesquieu, care considera in sec. al XVIII-lea ca influentele naturii au urmari nu numai la nivelul individual ci si la nivel social.

In sec. al. XIX-lea geograful german Friederich Ratzel dezvolta determinismul dandu-i un caracter biologic. Acesta considera procesele sociale ca pe niste procese biofizice conditionate de mediu si privea comunitatile umane (la nivelul organizarii statale) ca pe niste organisme comparabile cu fiintele vii. Ratzel pune bazele Antropogeografiei.

Ideile acestuia au fost preluate ulterior de catre conducatori nazisti, care cautau a explica politica militara agresiva prin necesitatile spatiului vital de care au nevoie natiunile, comparate cu organisme naturale vii.

Elisée Reclus a introdus in secolul al XIX-lea notiunea de mediu geografic pentru a desemna spatiul in care societatea se dezvolta si in care aceasta genereza diverse raporturi cu geosistemul. Mai tarziu, la inceputul secolului al XX-lea, Paul Vidal de la Blache pune bazele scolii franceze de Geografie umana. Acesta a diminuat importanta determinismului geografic si a dezvoltat o conceptie posibilista, explicata „vulgar “ prin expresia natura propune si omul dispune.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *