-
Planetele pitice, partea a II-a: Pluto, Eris, Haumea, MakeMake
Atmosfera rară a lui Pluton este cel mai probabil formată din azot şi monoxid de carbon, în echilibru cu azotul solid şi gheaţa formată din monoxid de carbon de pe suprafaţă. Temperatura la suprafaţa planetei este de cca -240°C.
Până azi au fost identificaţi trei sateliţi ai planetei Pluton: Charon, prima dată menţionat în 1978 de către astronomul James Christy, şi alţi doi sateliţi Nix şi Hydra, considerabil mai mici, descoperiţi în 2005.
Pluton, împreună Charon, sunt uneori considerate sistem binar, deoarece centrul de greutate al orbitelor nu se află în nici unul dintre cele două corpuri.
Eris (iniţial denumită 2003 UB313) este cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar şi are cel puţin un satelit, numit Dysnomia. Eris este un obiect trans-Neptunian din centura lui Kuiper, şi a fost descoperit în 2003. Deoarece diametrul său este mai mare decât cel al lui Pluto, a fost considerat de mulţi ca fiind Planeta X, cea despre care se credea că este cauza unor perturbări în rotaţia planetelor Uranus şi Neptun. Eris, orbitează în jurul Soarelui la fiecare 560 ani la o distanţă care variază între 38 şi 98 u.a. In septembrie 2005 cercetatorii au descoperit ca acest obiect ar avea si un mic satelit.
Haumea este planetă pitică din Centura Kuiper, descoperită în 2004. Are doi sateliţi naturali Hi’iaka şi Namaka. Se pare că este produsul unei coliziuni care a imprimat planetoidului o viteză de rotaţie foarte mare.
MakeMake este a treia planetă pitică ca mărime din Sistemul Solar, ajungând la o treime din diametrul lui Pluto. În 2009, MakeMake se afla la o distanta de 52 u.a. faţă de Soare. Perioada de revoluţie durează 310 ani tereştri şi se face pe o orbită ce are o înclinare faţă de planul elipticii de cca 29°. Se estimează ca MakeMake ar avea un diametru de aproximativ 1500 km, iar atmosfera pare a fi asemănătoare cu cea a lui Pluto, conţinând metan şi azot.