Imi doresc sa fi fost genul de persoana care sa nu aiba regrete. Imi doresc sa pot spune ca toate greselile din viata mea erau menite sa se intample, ca sunt recunoascatoare pentru ele. Imi doresc sa nu fi lasat povara grea a trecutului meu sa ma zrobeasca in fiecare zi. Imi doresc sa fi fost mai puternica si sa fi putut lasa durerile din trecut sa fie purtate de vant ca niste frunze moarte.

Din fericire, mai am o gramada de timp ramas pe acest pamant si mai am o gramada de greseli de facut pe care le voi ispasi intr-un fel, mai apoi. Inca mai am ceva timp sa pot face unele greseli care ma vor bantui mai apoi pe patul de moarte ca cele mai mari regrete din viata mea.

Am vazut acele regrete care ii bantuie pe parintii mei, pe bunicii mei si pe toti cei din jurul meu care cred ca  sunt mereu intr-o criza de timp. Am vazut toate acele fete cazute si efectele remuscarilor de dupa. Am vazut cum regretele au despartit familii si au omorat oameni cu mult inainte ca acestia sa inceteze a mai respira.

Fie ca si-au dorit sa-si fi urmat de fapt pasiunile, fie ca si-ar fi dorit sa pastreze legatura cu copiii lor, am vazut toate acele poveri grele sau vina si regretul cum le-au intunecat soarta celor care isi doresc cu diperare sa o ia din nou de la inceput.

Insa nu pot face asta si vor continua sa raman cu acele greseli impregnate in sufletele lor pentru tot restul vietii lor. Ei trebuie sa incerce si sa-si ingroape trecutul adanc in subconstientul lor sau sa-l lase sa stea acolo, macinand, stricand fiecare moment din prezentul acestora.

In timp ce deplang soarta parintilor si a celor apropiati mie, am inceput sa realizez faptul ca ar trebui sa invat din greselile lor, ar trebui sa-mi amintesc sentimentele si amaraciunile lor pentru a nu ma simti si eu la fel niciodata.