Insotitoarele de bord, cunoscute si ca stewardese, sunt membre ale unei echipaj aerian, angajate de catre companiile aeriene pentru a asigura confortul si siguranta pasagerilor pentru zborurile comerciale, anumite zboruri business si uneori, pentru zboruri militare.

Rolul unei insotitoare de bord a derivat din pozitiile similare ocupate de oameni pe navele de pasageri sau pentru trenuri, dar prezinta o implicare mai direct cu pasagerii datorita spatiului restrans dintr-un avion. De asemenea, meseria unei insotitoare de bord implica mai multa protectie oferita pasagerilor decat angajatii din celelalte forme de transport, fiind pregatite sa le ofere acestora sfaturi pentru cum sa reactioneze in diferite situatii de urgenta (turbulente, incendiu la bord etc).

Originea de stewardesa a cuvantului provine din termenul „steward sef” folosit in terminologia maritima. Primul steward pentru o nava aeriana din lume a fost Heinrich Kubis in anul 1912. Prima insotitoare de bord din lume a fost o asistenta, Ellen Church, atunci in varsta de 25 de ani, angajata in 1930 de catre United Airlines. Alte companii aeriene au urmat exemplul, angajand asistent in rolul de stewardese. Rolul de insotitor de bord a inregistrat rapid o crestere in numarul femeilor, inlocuind tot mai mult barbatii, dominand meseria deja sase ani mai tarziu.

Initial, insotitoarele de bord, pentru a fi angajate, trebuiau sa fie singure, fiind concediate daca se maritau, depasteau limita de greutate sau treceau de varsta de 32 sau 35 de ani, depinzand de companie. In anul 1970 a fost eliminata limita de varsta, in urma protestelor, iar restrictia de a angaja doar femei in 1971. Restrictia casatoriei a fost eliminata mai tarziu, in anii 1980, iar limita de greutate in anii 1990, in urma unor negocieri si litigii. Termenul de stewardesa a fost treptat inlocuit de „insotitor/insotitoare de bord” pentru a fi un titlu de meserie neutru.

Majoritatea companiilor aeriene au cerinte fixe pentru aspectul acestora, inaltimea, de exemplu, variind intre 150 si 185 cm, pentru a se asigura ca acestea pot ajunge la fiecare parte a echipamentelor; de asemenea, greutatea trebuie sa fie in proportie cu inaltimea.

Uniforma acestora este creata astfel incat sa fie durabila, practica si sa inspire incredere in pasageri. In 1930, uniforma primelor insotitoare de bord semana cu cele ale asistentelor, aceasta evoluand de-a lungul timpului.

Un lucru important de stiut pentru persoanele care-si doresc aceasta meserie este faptul ca tatuajele la vedere nu sunt permise.