• Cinema

    Regulile filmelor horror

    Teoriile de film sunt ca un iPod shuffle – toata lumea le are si nimeni nu are nevoie de ele. Astfel, descoperim ca majoritatea protagonistilor dintr-un film horror sunt femei virtuoase si poate putin naive. Jamie Lee Curtin in „Halloween”, Ashley Laurence in „Hellraiser” si Heather Langenkamp in „Cosmar pe Strada Ulmilor”. Rosemary a avut un copil si Texas a avut un masacru cu Marilyn Burns. Cele mai bune parodii horror, „Scream” si „The Cabin In The Woods”, amandoua au protagoniste feminine. Si asta cu un motiv: toate aceste atribute – femininate, virtute, naivitate – sunt practic inlocuitoare pentru inocenta. Pentru ca, intr-un final, horror-ul se refera la pierderea inocentei, cunoasterea si intelegerea a ceva ingrozitor. Ocazional, sarim peste toate metaforele si facem protagonistul, la propriu, un copil, pentru ca simbolismul e greu.

    Eroina pare sa fie cea mai inocenta – la inceput, niciodata nu cred ce se intampla la inceputul filmului – insa, pe masura ce adolescenti nubili si barbati de culoare sceptici sunt taiati in franjuri si povestea progreseaza, eroina incepe incet sa inteleaga si sa accepte situatia. De obicei, invata cum sa exploeteze regulile si in timp sa infranga sau, macar, sa scape de monstru. Ca sa scurtez povestea: incepe inocenta, insa isi pierde inocenta pe drum, intr-un final.

    E practic obligatoriu ca un film horror sa aiba macar o scena in care eroina alearga in chilotei. In majoritatea cazurilor, scena obligatorie in lenjerie intima este foarte stangagi si neindemanatic introdusa, insa, uneori, scuza este buna. In „Alien”, Ripley ramane in lenjerie pentru punctul culminant pentru ca e pe cale sa intre in staza. Dar nu poti sa hiper-dormi in pantaloni de pijama? Nu, acea scena, la fel ca toate scene in lenjerie din filmele horror, prezinta doua lucruri: o arata pe Sigourney Weaver aratand grozav si face un personaj care parea dur sa fie vulnerabil.
    „Cabina din padure” a parodiat acest trop, aratand-o pe Kristen Connolly dansand in chiloti. In remake-ul american pentru „The Ring”, Naomi Watts descopera ca pantalonii ii restrictioneaza receptivitatea jurnalistica, asa ca ii da jos. In remake-ul pentru „The Fog”, se aud batai de rau augur la usa, asa ca fiind racoare afara, eroina noastra face lucrul cel mai evident si isi ia pe ea un pulover … uitand de pantaloni, insa.

    „Alien” este plin de simboluri falice, iar demonii din „Hellraiser” erau, la propriu, bestii sexuale. Mai recent, putem vorbi despre „It Follows”, lucru care e important pentru ca e un film incredibil, dar si pentru ca este o varianta simplificata a genului – in film, oroarea apare direct din sex, blestemul este transmis, literar, ca un BTS.

    De ce ese sexul atat de legat de horror? Pentru ca sexul este o perioada agitata, un moment de vulnerabilitate in care ne trezim fara haine, neatenti in jur si – in caz ca nu suntem Clive Owen sau Nicolas Cage – nu ne putem lupta in cazul in care ceva sau cineva ne ataca.